EDITORIAL. ”A Life On Our Planet”, testamentul care ne-a lăsat tuturor o moștenire grea

Sursă foto: captură Netflix, trailer David Attenborough – A Life on Our Planet

Rare sunt momentele în care ne găsim timp să ne gândim serios la niște lucruri. Suntem agitați, nervoși, preocupați și nu ne ajunge o zi să rezolvăm lista întreagă pe care am scris-o cu o seară înainte. La final de zi, deschidem poate televizorul sau laptopul, dar căutăm lucruri ușoare, fresh, care să ne mai odihnească creierul. În toată agitația vieților noastre, când mai găsim momente să ne gândim la natură? Un astfel de moment a fost pentru mine cel în care am vizionat documentarul-testament realizat de Sir David Attenborough: ”A Life On Our Planet”

Când am devenit dușmanii naturii?

Documentarul arată cum s-a degradat planeta în ultimii 70 de ani și ce urmează să se întâmple dacă nu ne schimbăm percepția și comportamentul față de natură. Mai arată un lucru foarte grav: vinovat pentru tot ce trăim este OMUL. Am profitat de toate posibilitățile pe care le-am avut ca să evoluăm. E bine că am făcut așa, e bine poate că nu ne-am mulțumit cu puțin. Ce e greșit totuși? Am uitat de natură, am uitat când să spunem ”STOP”, ni s-a părut și ni se pare în continuare că stăpânim lumea. Am primit atât de multe lucruri minunate, o planetă care practic funționează de la sine sau funcționa, mai bine zis, până ca omul să intervină. 

Citeam la un moment dat într-un studiu că schimbările se vor face greu, deoarece toată societatea e gândită și proiectată spre distrugerea naturii. Nu am înțeles exact de ce e greu să ne schimbăm. Am înțeles acum: mai toate acțiunile noastre fac rău mediului înconjurător: de la mijloacele de transport pe care le folosim, hainele pe care le îmbrăcăm, produsele pe care le consumăm, modul în care producem resurse… Ni se pare că ni se cuvin toate, iar pentru asta vom plăti cu siguranță.

Ce se întâmplă departe de noi nu are cum să ne afecteze

Mereu avem tendința să nu băgăm în seamă lucrurile care se întâmplă departe de noi, pe alte continente de exemplu. Ce dacă undeva în lume se topesc ghețarii? Ce dacă peștii mor în nu știu care ocean pentru că le-a fost distrus habitatul? Seceta severă? Parcă am auzit de ea și în România, dar nu în zona unde locuiesc, deci de ce mi-ar păsa? 

Păcat că nu înțelegem mai mult sau nu vrem să înțelegem și cred în continuare că de la EDUCAȚIE pleacă tot. Cum să îți pese de natură dacă nu ți-a vorbit nimeni de ea? Când nu știi cum funcționează planeta, cum se obțin resursele, cum poți să le obții altfel decât să arzi combustibili fosili, cum să cumperi și să consumi responsabil fără să ai impresia de fiecare dată când mergi la cumpărături că vine sfârșitul lumii.

Eu cred că încă se mai poate face ceva, de aceea m-am bucurat că documentarul se încheie într-o notă optimistă, în sensul în care ne arată și alternative. Să avem mereu încredere în noi și în forțele noastre și să știm că putem mai mult noi ca oameni. De ce dintre toate viețuitoarele care au existat vreodată pe Pământ să fim noi, oamenii, cei care îl vom distruge?

Autor: Teodora Iacob, președinte Asociația Nature Talks

Acest site web utilizează Cookie-uri